În ultimul timp se vorbește din ce în ce mai frecvent în mediul științific de corelația strânsă între infecțiile dentare (cu precădere parodontită apicală și marginală) și patogeneza diverselor boli sistemice, care afectează întreg organismul.

Cavitatea bucală este un loc septic, fiind colonizată cu diverse microorganisme pe care le îndepărtăm în mare parte prin periaj dentar. De la festonul gingival în jos (zona subgingivală), zona devine una aseptică și sensibilă la prezența bacteriilor. În parodontită, gingia și țesuturile de susținere ale dinților în alveole devin laxe, iar această zonă aseptică devine una septică și colonizată cu o microfloră complexă, de obicei reprezentată de bacterii anaerobe, gramnegative. Țesuturile orale fiind intens vascularizate, bacteriile de la acest nivel vor trece rapid în sânge și vor fi implicit transportate în întreg organismul.

Grupele de risc pentru asemenea infecții sunt reprezentate de imunodeprimați, diabetici, pacienții oncologici, cei care sunt sub tratament corticosteroid sau imunosupresor și cei afectați de artrita reumatoidă.

Bacteriemia (prezența bacteriilor în sânge) a fost observată la pacienți în urma extracțiilor dentare și manoperelor chirurgicale, chiuretajelor parodontale, tratamentelor endodontice și în cazurile de amigdalectomie uni- sau bilaterala. Bacteriemia este mult diminuată în cazul tratamentului profilcatic cu antibiotic. Printre patologiile sistemice asociate cu infecțiile dentare se numără:

Afecțiuni cardiovasculare

Boli precum ateroscleroza și infarctul miocardic acut (IMA) apar ca rezultat al interacțiunii între o serie de factori genetici (vârstă, metabolism, obezitate, HTA, DZ, etc.) și de mediu (stresul, dieta, AINS, infecțiile cronice, fumatul, etc.). Mecanisme de producere:

• Bolile din sfera orală pot determina acumularea de bacterii, agregarea plachetară și formarea de trombi
• Microflora complexă de la nivelul parodontiului este științific dovedită a avea un efect direct asupra endoteliului și apariției aterosclerozei
• Inflamația parodontiului – parodontita – determină secreția în exces a proteinei C reactive, un marker al inflamației. Aceasta va forma depozite în vasele afectate și va contribui direct la formarea plăcii de aterom
• Infecțiile dentare netratate duc din păcate cel mai des la pierderea dinților, determinând edentații. În plus, pacienții edentati evită anumite mâncăruri sănătoase din cauza dificultăților de masticație, alegând cel mai des alimente bogate în carbohidrați și grăsimi.

Endocardita infecțioasă

Chiar dacă are o incidență destul de rară în cazul pacienților fără afecțiuni cardiace precedente, această afecțiune este foarte periculoasă.

Endocardita infecțioasă (acută sau cronică) presupune colonizarea bacteriană a endoteliului, uneori chiar și valvelor inimii. Grupa de risc este reprezentată de bolnavii cardiaci.

Pneumonia bacteriană

Pneumonia poate fi, printre altele, rezultatul infectării cu bacterii anaerobe. Pacienții cu boli parodontale prezintă un număr foarte crescut de bacterii anaerobe subgingival. De la acest nivel, în cazul pacienților susceptibili colonizarea orofaringelui se face relativ usor.

Pacienții susceptibili sunt imunodeprimații, bolnavii de DZ, fumătorii, vârstnicii (>70 ani), cei ventilați mecanic/intubați sau supuși procedurilor chirurgicale prelungite.

Igiena orală precară este de asemenea un mare factor de risc pentru creșterea bacteriemiei.

AVC

Printr-un mecanism de producere similar cu cel al IMA, vasele de sânge din creier pot fi obturate de un tromb sau alt tip de agregat infecțios, situație ce poate duce la producerea unui accident vascular cerebral. Când se inflamează parodontiul se produc și eliberează în circulație citokine inflamatorii care promovează ateroscleroza, sinteza de prostaglandine și formarea de agregate plachetare.

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este un sindrom clinic caracterizat în principal prin hipoglicemie, complicații oculare, renale și dentare, precum și numeroase anomalii metabolice. Deși etiologia bolii este incomplet elucidată, s-a dovedit clinic că boala parodontală nu numai coexistă de cele mai multe ori cu diabetul zaharat, ba chiar se și antrenează reciproc cu acesta.

S-au descoperit de asemenea dovezi cum că tratamentul parodontitei influentează evoluția diabetului. În cazul tratamentelor pardontale efectuate mecanic, efectul este unul exclusiv local, și anume îmbunătățirea statusului parodontal. Dacă în planul de tratament se asociază antibiotice sistemice tratamentului local, mecanic, atunci tratamentul diabetului zaharat va fi unul mai eficient, scăzând atât necesarul de insulină, cât și hemoglobina glicozilată.

Ținerea sub control a germenilor gram-negativi de la nivelul cavității orale este așadar o necesitate în cazul pacienților diabetici.